Anouk are versuri legate de silicoane în buze sau sâni, de bărbaţi care îşi înşeală soţiile, de adopţii făcute că-s “la modă”, de sex şi de… cât de puţină minte mai are omul în lumea asta modernă… e blondă şi nu cântă ce ascultă toată lumea. 
despre lumea asta în care trăim
de partea întunecată a curcubeului
O siluetă feminină îşi târăşte sufletul prin noroi şi aşteaptă din clipă în clipă s-o trăsnească fulgerul. E noapte şi plouă încontinuu… De trei zile…
Simte că e a nimănui şi că nu are nimic care să-i mai ridice fruntea încruntată din pământul cenuşiu. Aleea neluminată e casa ei de ceva timp dar încă nu s-a obişnuit cu mirosul permanent de bronz şi nici cu viaţa trăită de pe-o zi pe alta din mila altora. Amintirile sunt atât de vii în mintea ei tânără încât simte că o ia razna… Ce anume a dus la sosirea ei pe tărâmul incertitudinii, pericolului zilnic, al neajunsului, numai ea ştie…
Presiunea psihică ce cade asupra ei într-un mod continuu amplifică starea de anxietate dar şi sentimentul că sfârşitul e aproape. Nu sunt multe luni pe care să le fi petrecut într-o lume ruptă de realitatea ei, dar au fost de ajuns să o aducă pe marginea prăpăstiei.
Se gândeşte că nu mai are nimic de pierdut şi oricum nimeni nu o să-i simtă lipsa. Total greşit! Pentru oricine există în lumea asta un suflet cald care oferă din trăirile lui şi celui de lângă. EA nu mai vrea să aştepte… Sau nu e suficient de lucidă să gândească lucrurile obiectiv.
Noaptea a acoperit deja cartierul şi a pus stăpânire pe tot ce mai mişcă la ora asta. Dar nu şi pe EA. Se îndreaptă cu paşi timizi spre marginea podului şi vrea să pună capăt zbuciumărilor. Atunci cineva o strigă din spate şi o roagă să mai stea.
Era EL…
anul acesta – “Mişto!”
Alt festival… Însă cu altă tematică… De-abia la ediţia cu numărul 2, International Romani Art Festival are deja mulţi susţinători şi se apropie cu paşi repezi. Nu poţi să ajungi la Timişoara să fii voluntar “mişto” sau să participi la concerte? Nu-i nimic. Poţi susţine această temă şi de acasă, fotografia ta fiind proiectată în timpul concertelor. IRAF are un mesaj pentru tine: “Eşti pro diversitate? Trimite-ne poza ta pe adresa turniraf@gmail.com, şi noi te proiectăm în timpul concertelor IRAF. Astfel te alături petiţiei noastre împotriva discriminării.” Eu o să fiu acolo… proiectată… Tu?
Crispus – The Art of Fire
Tineri din Sibiu, care ne-au oferit un spectacol pe cinste în Piaţa Mică a oraşului lor. Tineri care nu se feresc de foc, ba din contră, îl consideră un aliat în lupta lor cu micile probleme adolescentine. Tineri pe care poţi să-i vezi şi la mare, că sigur mulţi dintre voi s-au dus la bronz şi băi în mare, în nopţile cu lună plină. Ei sunt Crispus iar eu sunt invidioasă că nu am o asemenea pasiune care să-mi dea satisfacţie în orice moment.
Double S
Ceea ce era doar o idee spusă la un suc s-a materializat într-o excursie de câteva zile la Double S: Sibiu şi Sighişoara. Iniţial, am vrut să mergem la Festivalul Sighişoara Medievală… Dar încearcă tu să găseşti cazare cu o săptămână înainte de un festival la care în mod normal se fac rezervări cu luni bune înainte. Sau poate n-am cautat noi suficient… Ce e sigur e că am stat cazaţi la Sibiu, aşa că am împuşcat 2 iepuri dintr-un singur foc. Revin de fiecare dată cu aceeaşi plăcere în fosta capitală culturală europeană şi tresar la fiecare eveniment cu aceeaşi emoţie. Eu am cunoscut Sibiul acum mai bine de 10 ani şi pot spune că diferenţa este însemnată. Nu mă refer la riverani, pentru că ardelenii sunt la fel de ospitalieri, primitori şi calzi la vorbă cum erau şi acum 10 ani. Şi nu mă refer la clădirile din partea centrală a oraşului. Diferenţa apare în discuţia legată de banii investiţi în transformarea reşedinţei judeţului Sibiu, pentru a putea fi pregătită să facă facă cu succes valului imens de turişti din toată lumea. Tot oraşul e pus la punct, o atenţie deosebită acordându-se detaliilor care, adunate, dau o altă faţă oraşului de epocă medievală. Nici Muzeul Satului nu e de dat la o parte, fiind cel mai mare din Estul Europei şi unul dintre cele mai frumoase muzee.
La Sighişoara am fost pentru prima dată. Şi sigur nu va fi şi ultima. Trecuseră deja 2 zile de festival, însă atmosfera mi s-a părut explozivă, de parcă acush începuse unul dintre cele mai importante evenimente din Transilvania. Multă lume, din toate colţurile ţării, ale Europei, lumea pictată pe faţă în stil medieval (şi eu, şi eu), suveniruri, spectacole pentru copii, parade ale cavalerilor, plimbări prin cetate, clovni dornici să apară pe toate camerele foto ale turiştilor… Ăsta-i esenţialul. Dezvoltă tu în continuare. Sau mai bine, mergi la anu’ la festival. Mi-am propus să vizitez Sighişoara şi atunci când se zice că ar fi liniştită, adică într-una din celelalte zile ale anului, exceptând 3 zile de nebunie medievală. Până atunci, mergem la alte evenimente, atât în Bucureşti, cât şi prin ţară.
tu ce ai face?
am primit de curând câteva comment-uri de la o persoană pe care nu o cunosc, dar care m-a făcut să simt că pot şi eu să ajut, cumva. e vorba despre Ionuţ (aflaţi mai multe despre el citindu-i blogul). cred că dacă suntem mai mulţi care să-l susţină, povestea asta poate avea un final fericit. poate ştii vreun vecin bogat, care nu ştie cui să lase moştenirea sau ai vreun unchi care vrea să contribuie. sau vrei doar să scrii un post, în speranţa că o să-l vadă cineva cu influenţă. nu fac pe zâna surprizelor… mă pun doar în locul lui. tu ce ai face?
back in business
Pentru că mi-au scos peri albi şi mi-au fost alături în ultimele zile, vreau să dedic acest post ţânţarilor din camera mea. Cu ei am ajuns să văd ce înseamnă nopţi albe şi să aflu ce secrete ascunde bâzâitul infernal, care mă trezeşte până şi din morţi. Începând cu noaptea asta, clipele vor fi altfel fără ei…mai liniştite (bine că există spray pentru insecte zburătoare, sâcâitoare, care ziua dorm şi noaptea n-au stare, ciupesc ca să trezească la realitate şi schimbă serile de vară).
Mulţumesc ţânţarilor că m-au făcut să realizez cât de incomodă e canapeaua din camera unde ei nu au ajuns. Le mulţumesc că m-au determinat să dorm în sacul de dormit, undeva pe hol, printre flori, numai să-i evit…
Orice experienţă e benefică. Să-mi spună şi mie cineva… din experienţa asta cu ce ar trebui să rămân? Urăsc ţânţarii !!!
