timpul nu trece repede sau greu, timpul trece…

degeaba îmi zici mie “prizonieră”. mai bine te-ai mai gândi o dată şi apoi am analiza situaţia împreună. suntem amândoi prizonierii Timpului, care ne acordă mult prea puţin din darurile lui, să ne putem bucura de clipele astea neînsemnate din viaţa noastră. încercăm să preţuim fiecare moment dar zboară imediat. cu ce rămânem? că în afară de amintiri, nu ne mai dă nimic suflu. amintirea zâmbetului, atingerii sau glasului ce a fost atunci şi acum se tânjeşte aşa mult după el/ea/el. prizonieră în trecut cu dorinţe demne de viitor şi nelinişti prezente. mie asta mi-a rămas… dar numai până în clipa următoare… când Timpul îşi va schimba cursul…

de azi, scriu cu diacritice!!!

“squeeze me” because I forgot about this section

Kraak & Smaak – Squeeze me

vreau

m-a intrebat cineva zilele trecute ce vreau. asta e cam ambiguu… pai ia sa vedem… vreau un ceas cu curea lata, un portofel cu bucati de lume desenate pe exterior, o salata de fructe, sa iau examenele, o vara racoroasa, inelul cu piatra neagra inapoi, sa ma bronzez, la concert morcheeba, un alt telefon, timp, un buchet de crini, aer conditionat in maxi-taxi, pelerina de ploaie, pe EL, sa ploua, o slujba, pe Brenciu la nunta mea, parul drept, topuri cu dungi, la sighisoara, sa-mi iasa french-ul din prima, sa nu mi se mai blocheze calculatorul, sa continue RHCP, sa cunosc persoane importante, o inghetata, sa-mi iasa ce mi-am propus si… sa mi se indeplineasca toate dorintele de mai sus.

merita vazut si noaptea

noaptea muzeelor… nebunie mare. tot centrul Bucurestiului plin de tineri dornici sa faca o plimbare de seara, dar sa profite si de ocazia de a vedea 12 dintre muzeele capitalei. n-am apucat sa le vad eu pe toate dar a meritat sa ies din casa noaptea. am vazut o alta latura a zonei centrale, unde cladirile erau luminate intr-un mod simplu, efectul fiind dat de arhitectura, pana la urma. de ce sunt lasate in urma aceste aspecte? ciudat cum vrem sa fim recunoscuti pentru frumusetea orasului dar nici noi nu o cunoastem de fapt. si noaptea are farmecul ei. si iti arata ce nu poti sa vezi ziua de gunoaie si praf… calea victoriei, piata revolutiei sunt doar doua din locurile pe care eu am inceput sa le apreciez si ziua.

cum noaptea a inceput promitatoare, eram siguri ca vom acoperi cat mai multe muzee. insa oboseala de peste saptamana si-a spus cuvantul asa ca ne-am retras destul de devreme. poate daca aflam din timp de acest eveniment, imi pastram fortele pentru seara cu pricina. insa mi s-a parut nu foarte bine promovat. alte evenimente nu te lasa sa respiri de afisele insirate pe toti peretii, in toate statiile si pe toate usile. asta nu. dar totusi m-am inselat. cazul meu a fost unul izolat, dovada fiind numarul mare de persoane care doreau o seara de cultura care sa cuprinda cat mai multe domenii: arta, istorie, armata, teatru etc.

ideea nu e tocmai originala. de a organiza o seara a muzeelor, cu intrarea libera si diferite activitati culturale specifice fiecarui muzeu. bineinteles ca e preluata de la straini (francezi), insa este de laudat ca au importat ceva bun si nu inca un kitch, precum multe alte lucruri adaptate in ultima perioada.

revenind la Bucurestiul noaptea, am atasat cateva poze cu intentia de a va instiga la o plimbare, seara, pe racoare, pe strazile pline de istorie ale capitalei. enjoy!

e sambata si sunt nesuferita

daca e sambata se explica faptul ca nu ma inteleg cu nimeni si sunt cu fundu’-n sus. asa zice sor-mea… asa o fi. cum se face ca numai sambata reusim sa ne aratam coltii si ajungem la cutite. o explicatie logica pentru comportamentul asta n-am gasit pana acum. initial m-am gandit ca e de vina perioada prin care trec (sesiune, griji, studiu, posibile restante etc). dar repede a fugit gandul asta, deoarece si saptamana trecuta s-a intamplat la fel. si acum 2 saptamani. si tot asa…

poate e vreun fenomen care are loc numai sambata si ma afecteaza in mod direct. poate ca dorm prea mult vineri noapte si ma trezesc tot obosita… poate ca imi trebuie un dus rece ca gheatza dimineatza, inainte sa vad pe cineva… sau mi-ar trebui un dus rece continuu (toata ziua, daca se poate). astept sugestii

ideea e sa aveti grija cum interpretati comportamanetul meu de peste ziua de sambata. in rest, toate bune!

simplu dar de mare efect

nu-ti trebuie multe lucruri sa construiesti ceva interesant, ceva care sa faca lumea sa priveasca inapoi. iti trebuie numai un pic de imaginatie. asa au rezultat si piesele din fotografiile de mai jos.

weekendul asta, printre zile cu ploaie, concursuri de orientare cu busola si cantece de chitara, am vizitat schitul Ostrov, din jud Valcea. Raiul pe pamant, nu altceva. un loc mic si verde, ici colo gramezi de floricele, cupluri de fantani arteziene si alei frumos pietruite. insa nu asta a fost ceea ce mi-a atras atentia, pentru ca locuri de felul asta mai sunt. intr-adevar, le numeri pe degete, dar mai sunt. ce au putut sa faca din simple crengi de copac, putin lacuite si imbinate intr-un mod primitiv, transformate in suporturi pentru multitudinea de ghivece florale din curte.

bine ca nu sunt in grija noastra, pentru ca putini sunt cei care stiu sa pretuiasca astfel de lucruri.  haideti sa pretuim tot ce ne inconjoara si sa dam lucrurilor simple un inteles mult mai profund. merita vizitata zona!

o zi frumoasa!