ei bine… e randul meu…

a ajuns stafeta la mine. primele 8 lucruri la care ma gandesc acum. pai…sa vedem…

1. e ora 10 si eu n-am mancat nimic.

2. m-am trezit cu o durere de cap si cred ca se explica prin punctul 1.

3. trebuia sa fiu pe drum spre protocol dar pentru ca exista punctul 2, am zis “pas”.

4. daca se intampla 3, puteam sa mai impart celor din grupa flyere pentru concursul de fotografie.

5 nu-i bai. punctul 4 o sa se realizeze in seara asta la simularea Organizatiei Reale.

6. si pentru ca o sa mergem cu totii la curs, ne vom distra pe cinste asistand la dezbaterea improvizata de participanti.

7. ziua se va sfarsi cu o iesire la un suc/bere, pentru a marca ziua de 24 aprilie. )

8. imi place mult ideea stafetei. asa ca o dau mai departe, la alex, cel cu “bucati de bebe”.

urmariti in continuare stafeta. eu am fugit sa mananc!

al saselea personaj…

ganduri gri. nici pozitive, nici negative. asta asterne pe hartie in momente de ratacire. gaseste creionul cel mai bun prieten si ii cere ajutorul, stiind ca va veni momentul de rasplata candva, cat de curand. si o ajuta sa transpuna in cuvinte ceea ce simte. nu-i jurnal sau abureala de fetita… pur si simplu e un refugiu pentru ea, sa-i fie mai usor sa accepte ce i se intampla. sa accepte ca vara a trecut, ca s-a facut noapte, ca a trecut de copilarie… isi lasa imaginatia sa-si urmeze cursul, fara sa-i puna vreo bariera. si ce daca nu mai e vara? pentru ea vara va fi mereu. si ce daca a venit noaptea? pentru ea abia a rasarit soarele si sufletul ei va fi vesnic de copil. hartie si creion. atat ii trebuie sa se simta libera. in gandire si exprimare.

dar astazi a asternut pe foaie un gand negru si a simtit libertatea in sensul cel mai profund…

inexplicabil

… apoi m-am trezit brusc. pentru a treia oara aveam acelasi tip de vis. trei nopti consecutive ma bantuiau aceleasi ganduri si aveam aceeasi agitatie in somn… nu sunt eu aia superstitioasa, dar deja nu mai tine teoria lui freud. da, mi s-a intamplat de multe ori sa am vise conectate cu anumite ganduri care mi-au trecut prin minte la un moment dat in ziua respectiva. dar astea-s chiar deplasate.

o iau razna oare? subconstientul meu imi ascunde ceva? ce se intampla in capsorul meu? lucruri de care eu nu sunt constienta. si imi apar ca niste fantasme, in vis. cele mai ciudate conexiuni, cele mai ciudate personaje parca si-au dat intalnire la ora fixa in al meu vis. poate ca si eu am avut zile nu tocmai bune in ultima perioada… momente in care simteam ca ma apasa ceva si imi ia tot aerul. simteam nevoia sa plang, fara motiv. sau din prea multe motive. nebunia care ma inconjoara putin cate putin, ma face sa-mi pierd mintile, ratiunea. pana cand? pana la capat?

shhhh…aud bazaitul personajelor din vis, care pun la cale o noua vizita, la noapte. oh, nu! nu din nou!!!!

We are the NexT Generation

iata ca a mai trecut o zi de festival… a treia din cele 7 zile de agitatie maxima. cum sa nu-ti placa nebunia, filmele, oamenii, invitatii straini, lumina reflectoarelor, camerele foto, pizza de la cafe eforie, press desk-ul sau aerul conditionat de la etaj? nu exista asa ceva!

filmele – unul si-unul. de aici se inspira marii regizori cand fac filmele mult mediatizate… din filme mici. merita mult mai mult. credeti-ma! mai bine 3 filme, apartinand a 3 genuri, decat unul lung si prost. filme bune din germania, dar si din spania. zilele urmatoare, alte tari! o nebunie curata, care ne tine in viata zi de zi! hai si tu! o sa-ti placa!

acum, somnic… sa fiu fresh maine la o noua zi de voluntariat si o alta runda de filme straine de scurt metraj…

nebunie, zau asa!

dupa mult timp, 14 tz-ul (fostul 12 E din eminescu) s-a hotarat sa puna de-o sueta. punctul de intalnire – unirii, capat tramvai 32. eram vreo 6 si inca asteptam intarziatii sa apara… “actele la control,va rog”, ne abordeaza un distins domn jandarm. da-o incolo de treaba… nu faceam decat sa asteptam colegii… intre timp grupul s-a reunit insa a trebuit sa asteptam ceva pana sa verifice toate cartile de identitate…

n-am vazut de cand ma stiu atatia politisti in tot bucurestiul… sa fie oare nevoie de atata securitate? o sa vedem noi zilele astea. tare inspirati au fost cei care au plecat din capitala. noi ceilalti avem 2 posibilitati: stam in casa cele 3 zile de summit sau iesim la plimbare unde din 50 in 50 metri suntem verificati de politisti… eu ma mai gandesc ce aleg…