t’ndluoc peels os I tnew tuo gniklaw/ gnikniht tuoba uoy dna gniraeh su gniklat/
dna lla eht sgniht I dluohs evah dias/ ohce won, edisni ym daeh.
se apropie…
ce? Festivalul International de Scurt si Mediu Metraj. cand? 7-13 aprilie acush,2008. unde? la cinemateca Eforie si Muzeul Taranului Roman, pentru proiectii si la Orange Concept Store, pentru seminarii. astea-s datele tehnice… sa trecem la fraze cu sens.
nu sunt la prima experienta de genul asta… dar in colectivul asta este prima. noroc cu forumul, ca mai aflam si noi una-alta (ce mai zice schifirnet de FFF sau ce conferinte de PR mai sunt prin oras, ce mai trebuie sa citim sau unde sa mergem la petrecem a la FCRP). si in plus, aflam si de festivalul next. mergem la inscriere, dam peste niste “nebuni” pe care ii agream din prima clipa. ne povestesc de gaste si excentricitatea invitatilor, de traducerile pentru subtitrari si de Q&A’s (questions and answers). toate la terasa la sediul central langa foisor sau la carturesti. cunoastem oameni noi si ne pregatim sa facem o buna impresie la festival. dar nu va alarmati. nu-i pregatire ca pentru summit. slava domnului! (fie vorba intre noi…macar sa scapam cu viata dupa summit-ul mult mediatizat)
o mare gasca de nebuni cu care o sa lucram in ture de cate 4 ore si seara o sa petrecem la un pahar de vorba. adriana,stai linistita! presimt ca o sa iasa bine. doar suntem 3/4 voluntari din SNSPA. 
suntem (adik “next”) mici, dar crestem noi mari. anul trecut prima editie-3 zile. anul asta-o saptamana. hai,mah, ca au facut treaba buna!
revin cu detalii si poze (daca o sa ma lase careva sa-i fotografiez, ca parca ii ard cu smoala). dar nu-i problema. ce? ii mai anunt? nici gand de “say cheese”! direct! tzac-pac! photo
“colonia ingerilor” sau “ecstasy”?
mai trec si eu pe la teatru din cand in cand… 
data trecuta asta am vrut sa vad: “colonia ingerilor”, insa nu am avut noroc sa gasesc bilete. cu o saptamana inainte de spectacol erau deja vandute. 
mi-am zis ca trebuie sa fie ceva de piesa asta, de e asa cautata. sapt trecuta mi-am strans gasca de prieteni, cu mic cu mare, i-am adunat pe toti la un loc: piticii verzi si omuletii mov (sa fie in trend) si ne-am dus la teatrul mic. il stii, nu? ala de la CCA, langa cismigiu. ne-am intins pe un rand intreg, undeva in spate, la balcon. “foarte cald!!” au zis baietii. sa fi fost de la scenele mai provocatoare din piesa? asta numai ei stiu
am aflat de piesa dintr-un pliant pe care l-am gasit ratacit langa avizierul facultatii si cand am vzt ca joaca cristi iacob, mi-am zis ca trebuie sa merg. musai. un actor tanar, care considera ca nuditatea e normala si nu trebuie sa o ascunzi. si nu o ascunde cum prinde ocazia, cum arata ce actor “bun” e. (observatie: ar trebui sa se dezbrace mai des)
sa revenim la parametri normali…legat de piesa… o carciuma unde personalul e format din bolnavi incurabili care au tot felul de ritualuri proprii si poarta nume si aripi de ingeri, care le mai dau un strop de speranta. bolnavi de SIDA sau cancer – ofera spectacol clientilor sadici, care frecventeaza zilnic localul. o piesa care imbina comedia cu drama si care ofera o adevarata lectie de viata (daca esti capabil sa selectezi esentialul). acum sunt in cautare de alte piese… intai dupa actori, apoi dupa titlu si in cele din urma dupa cateva critici, sa am idee la ce merg.
poate va gandeati ca “ecstasy” e tot o piesa de teatru… ei bine… nu e… e vorba de o carticica scrisa de ruy murakami, care creeaza in jurul unei pastile roz o poveste plina de sado-masochism, regrete, experiente mai mult sau mai putin placute. sunt la pagina 257 si devine din ce in ce mai interesanta… totul porneste de la un telefon misterios ce duce la o intalnire cu o persoana misterioasa care ofera pastiluta magica (cica face berea mai gustoasa!) o lume a drogurilor si a placerii, unde totul e permis. nu e carte porno, sa stii!!! se fac numai “aluzii subtile” la actul in sine. despre asta nu v-am zis… faceam pe mos craciun in decembrie si trebuia sa-mi iau si eu ceva, nu? cand am trecut pe langa librarie, mi-a sarit in ochi titlul. “prea am luat in ultima perioada numai carti pentru facultate! acum e randul sa iau ceva pentru timpul liber!” si am luat-o. timp liber n-am avut ca daca aveam ma apucam mai demult de ea. dar decat sa o incep si sa iau pauza, mai bine mai tarziu dar bine! mai am putin… nu o sa-ti zic cum se termina! citeste-o si tu!
doamnelor si domnilor!!! Bon Jovi
it’s “summertime” and i’m on a “lost highway” going to “new jersey”. well, i’m a “stranger” today, like “any other day” and all i want to do is complete my “runaway” to “make a memory” of it.
iti cer sa-mi zici o singura melodie care sa nu-ti placa la bon jovi! nu exista asa ceva!! toata lumea stie versurile “it’s my life!” sau “have a nice day” si nu cred ca exista vreo fata careia sa nu-i placa de solist. 
e incredibil cum poate o singura voce sa te aduca pe culmele extazului cand esti in agonie!! asta mi se intampla mie! un glas inconfundabil si un sound deosebit, ce difera de la album la album si totusi recunosti trupa!
veneam pe lume cand ei erau pe locul intai in top cu “new jersey” si am crescut pe muzica lor. trupa mea de suflet pentru ca mereu gasesc cate o melodie sa se potriveasca starii mele de spirit. indiferent ca este vorba de bucurie, de tristete, de speranta, viitor sau trecut, versurile lor sunt cu mine. multi spun ca nu e bine sa transpui trairile tale in melodii. ar fi o mascare a lor, pentru a ignora situatia reala, sau, in cazul celor de bucurie, ar fi vorba de faptul ca esti “cu capul in nori” si nu vrei sa cobori “cu picioarele pe pamant”. si ce daca? refugiul meu e in muzica! al tau nu?
i was given just one wish
s-ar putea sa nu fi auzit de ei… sunt ciudati… stiu… poate de aceea imi plac atat de mult. “what else is there?” este o melodie ce-ti trezeste toate simturile si reuseste sa-ti patrunda in cele mai ascunse coltisoare ale sufletului. pentru ca e speciala! cum am aflat de ei? ei bine, totul a inceput cu o vizita obisnuita, intr-o zi obisnuita, la o persoana deosebita. “am descoperit o melodie!! nu e genul meu… dar tie SIGUR o sa-ti placa!” si asa a si fost! cred ca am ascultat-o de o mie de ori si tot nu ma satur de ea… intre timp, si ea a ajuns sa asculte Royksopp si sa innebuneasca vecinii cu “what else is there?”. ce fac norvegienii astia!!!
un sir de alegeri
n-a trecut mult de cand aplicam “carpe diem!” in viata mea. o pustoaica inconstienta care nu cantarea toate deciziile… unele s-au dovedit mai bune, altele mai proaste. mi-e dor de momentele cand nu stateam sa iau in calcul toate parerile celorlalti si nu analizam profund situatiile in care eram pusa, astfel incat sa iau o decizie buna. pur si simplu se intampla. ma uit la mine si nu-mi vine sa cred schimbarea… ce inseamna asta? ca am devenit o persoana responsabila pe care se poate sprijini societatea in viitor sau doar am intrat in cercul viciios al rutinei si lucrurilor sobre? am nevoie de o motivatie care sa ma aduca inapoi la starea euforica pe care o traiam in fiecare zi doar iesind din casa si privind soarele… sau am nevoie doar de o pastila mica roz, pe care s-o impart cu tine, sa simtim ca traim clipa!! sau nu… vezi? totul se rezuma la alegeri. alegeri facute mai devreme sau mai tarziu… o alegere am facut-o, altfel nu mai eram aici sa postez prostii… am ales sa intru in randul lumii, am ales sa fiu o rotita care face rutina sa-si continue drumul. dar nu pentru mult timp! nu asta e alegerea care ma face sa ma simt implinita! simt ca imboldul de care am nevoie sa ies din impas este pe drum… simt asta! o sa vina momentul cand o sa zic ca iar am aplicat “carpe diem!”. until then, what should I choose? my black or white thought?
